De mii de ani nimeni nu stie unde se afla izvorul secret. Locul neatins de om care ascunde apa vie din inima Bucovinei

Atestări documentare

Primele atestări istorice ale Ţinutului Dornelor, cunoscut încă din secolul al VII-lea, datează din anii 1400, fiind menţionate încă de atunci aceste ape minunate. Prima atestare documentară (foto stânga) apare într-un act ce aparţine domnitorului Alexandru cel Bun, scris în alfabetul chirilic, datat 15 februarie 1410, Suceava, prin care domnitorul dăruieşte Mănăstirii Moldoviţa munţii Suhardul Mare şi Suhardul Mic. Tot în acest document este trasată graniţa între Moldova, Maramureş şi Ardeal. Izvoarele cu ape minerale sunt întâlnite de asemenea în scrisorile lui Ştefan cel Mare din 13 septembrie 1473 şi 15 septembrie 1499, unde sunt descrise ca fiind „izvoare cu apă tămăduitoare”.

Bogăţii recunoscute

„Este important că multe din izvoarele numite în aceste scrisori şi cronici există şi în prezent”, scriu autorii Moşneaga, Gavriliţă şi Petracov în cartea „Apele minerale ale Moldovei—dar preţios al naturii”.

Anul 1608 aduce o altă confirmare a existenţei izvoarelor cu apă bună pe meleagurile Vămii (Dornei). În călătoria sa prin Moldova, Dobrogea şi Bulgaria, ecleziarhul armean Sdimeon Dbir Lehati confirmă faima şi frumuseţea locurilor dornene.