De mii de ani nimeni nu stie unde se afla izvorul secret. Locul neatins de om care ascunde apa vie din inima Bucovinei

Ciclul azotului în natură

Nitraţii şi nitriţii sunt componenţi naturali ai solului provenind din mineralizarea substanţelor organice azotoase de origine vegetala şi animală. Mineralizarea azotului se datorează în primul rând microorganismelor existente în sol. În ţările cu climat temperat, acest proces se desfăşoară cu maximum de intensitate în sezonul cald.

O parte din nitraţi şi nitriţi este absorbită de rădăcinile plantelor şi serveşte ca materie primă pentru sinteza proteinelor şi altor compuşi cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de suprafaţă sau de cele care traversează solul, regăsindu-se în râuri, lacuri sau în apele subterane.

În mod natural, între nitraţii şi nitriţii din sol, apă şi plante, se stabileşte un echilibru, care poate fi însă rupt de utilizarea intensiva în agricultură a îngrăşămintelor organice naturale şi mai ales a celor azotoase sintetice, produşii de degradare îmbogăţesc solul şi se pot acumula în plantele cultivate până la niveluri dăunătoare pentru consumatori. Prin intermediul furajelor şi al apei, nitraţii şi nitrţii ajung în organismul animalelor ale căror produse intră în alimentaţia omului. Ambele categorii de substante mai sunt utilizate ca aditivi alimentari în preparate din carne şi uneori în laptele destinat producţiei de brânzeturi, pentru ameliorarea însuşirilor senzoriale şi prelungirea duratei de păstrare.

Directiva Nitraţilor

Utilizarea nitraţilor în fertilizanţi organici, dar mai ales chimici, în cadrul programelor de agricultură intensivă din anii ’60-’70, au generat o sursă majoră de poluare pentru întreaga Europa.

Nitraţii nu sunt în totalitate absorbiţi de către plante, iar surplusul existent contaminează pânza freatică.

Reducerea nitraţilor din apele minerale

Limita maximă pentru nitraţi stabilită în standardul Codex permite asigurarea unei protecţii suficiente a sănătăţii publice, aceasta trebuind să reprezinte o referinţă pentru comerţul comunitar şi internaţional cu ape minerale naturale.

Cu toate acestea, în cadrul procedurii de recunoaştere oficială a izvoarelor de ape minerale naturale menţionată la articolul 1 din directiva amintită, autorităţile competente ale statelor membre trebuie să utilizeze o valoare de referinţă mai mică pentru nitraţii din apele minerale captate pe teritoriul lor.

România şi nitraţii

Apă pură şi curată este vitală pentru sănătatea oamenilor şi pentru bunăstarea acestora, precum şi pentru ecosistemele naturale; prin urmare protejarea calităţii apei reprezintă un eveniment cheie al politicii europene de mediu.

Şi Romania a adoptat un asemenea program sub titlul de Plan de implementare a Directivei 91/676/EEC/ privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole.

Nitraţii şi apa potabilă

Nitraţii sunt o preocupare mondială, iar reducerea limitei legale este o tendinţă pe care din ce în ce mai multe ţări o pun în aplicare.

În cadrul Uniunii Europene, valoarea pragului pentru nitraţi în apa potabilă este de 50 mg/l.

Mulţi medici consideră această valoare prea ridicată, mai ales pentru sugari şi copiii mici şi recomandă o limită maxima de 10 mg nitraţi la 1 litru de apă.

AFSSA, Agence Francaise de Securite Sanitaire des Aliments, a stabilit un nivel maxim de contaminare cu nitraţi de 10 mg/l pentru siguranţa apei potabile.

Nitraţii şi sănătatea

Consumul de apă este vital pentru organismul nostru, în special când vorbim de copii, care au nevoie neapărată de ape „sănătoase” ca să le echilibreze organismul aflat în creştere.

Nitraţii sunt componenţi chimici fără culoare, miros sau gust şi reprezintă forma naturală a azotului găsit în sol, esenţial pentru toate formele de viaţă. Nivelurile de nitraţi din apa potabilă pot fi indicatori ai calităţii apei respective. Consumul de apă cu nivel ridicat de nitraţi poate dăuna capacităţii celulelor de a transporta oxigenul prin sânge.

Copiii care consumă cantităţi mari de azot în apă sunt predispuşi să se „înalbăstrească”, având probleme respiratorii din cauza circulaţiei inadecvate a oxigenului prin sânge. Această boală, extrem de periculoasă poartă numele de „Methemoglobinemie” sau „Baby blue syndrome”. „Methemoglobinemia este o boală caracterizată de o creştere anormală a concentraţiei sangvine de methemoglobină (metHb), o moleculă incapabilă să transporte oxigenul prin sânge. Pot apărea dificultăţi de respiraţie, oboseală, ameţeală, precum şi pierderea cunoştinţei. În forme mai grave ale bolii pot apărea disritmii, atacuri de apoplexie, stări comatoase, şi chiar moartea bolnavului.”

Apele ce conţin cantităţi ridicate de nitraţi nu sunt recomandate nici femeilor însărcinate, consumul lor fiind recomandat a fi evitat. Pe lângă methemoglobinemie, prezentă în cantitate mare a nitraţilor în alimentaţie poate cauza hipertensiune, disfuncţii ale sistemului circulator şi ale glandelor tiroide şi chiar cancer.