De mii de ani nimeni nu stie unde se afla izvorul secret. Locul neatins de om care ascunde apa vie din inima Bucovinei

Apa minerală

Conform definiţiei internaţionale, o apă este „minerală” atunci când conţine cel puţin 1g de săruri minerale dizolvate la un litru de apă şi elemente chimice sau gaze cu acţiune farmacodinamică (chiar dacă nu au concentraţia limită de 1g/l), când are la izvor temperatura de cel puţin +20 °C şi posedă o acţiune curativă ştiinţific recunoscută.

Definirea apelor minerale se face de obicei din perspectiva calităţilor chimice ale acestora. Dar şi alte perspective pot fi abordate, precum cea a geologului, a biologului, a medicului etc.

Definiţii alternative

Spre exemplu, în Franţa şi Italia—ţări cu tradiţie balneară—definiţia şi clasificarea apelor minerale se bazează pe calităţile lor terapeutice, în timp ce în ţări precum Rusia, China şi Germania, contează calităţile lor fizico-chimice.

Definiţia dată de Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatism (FITEC) arată că „o apă minerală trebuie să aibă o anumită origine, să nu fie supusă unor modificări artificiale, să se deosebească de apa potabilă prin felul şi cantitatea componentelor minerale sau gazoase, prin temperatură,

 

radioactivitate, şi să posede calităţi terapeutice confirmate de o academie de stiinţe medicale”.

Cum recunoaştem o apă minerală de calitate?

În general, o apă de calitate este certificată, deoarece directivele Uniunii Europene (UE) nu permit comercializarea apelor minerale îmbuteliate care nu sunt conforme cu standardele. Conform UE, apa minerală naturală nu trebuie să fie supusă decât câtorva procese de tratare, astfel încât tratamentul să nu altereze compoziţia naturală a apei:

- separarea elementelor instabile, precum fier şi sulf, prin filtrare sau decantare, posibil precedate de oxigenare;

- separarea fierului, manganului, sulfului şi arsenicului prin tratare cu aer îmbogăţit cu ozon.

Tipurile de ape minerale

Apa minerală naturală, natural carbogazoasă: apă al cărei conţinut de dioxid de carbon provenind de la sursă este, după o eventuală condiţionare şi după îmbuteliere, acelaşi ca la emergenţă.

Acolo unde este cazul, această apă se impregnează cu o cantitate de dioxid de carbon provenind din acelaşi zăcământ/acvifer, pentru a compensa pierderile echivalente rezultate în cursul operaţiunilor amintite.

Apă minerală naturală îmbogăţită cu dioxid de carbon de la sursă: apă al cărei conţinut în dioxid de carbon provenind din acelaşi zăcământ/acvifer este, după eventuala condiţionare şi îmbuteliere, mai mare decât cel de la emergenţă.
Apa minerală naturală carbogazificată: apă la care s-a adăugat dioxid de carbon de altă origine decât cea din zăcământul/acviferul de provenienţă, dar de uz exclusiv alimentar.
Apa minerală naturală necarbogazoasă (plată): este tot o apă minerală, dar lipsită de dioxid de carbon în comparaţie cu apa minerală naturală carbogazoasă.

Apa de izvor

Apa de izvor provine dintr-o formaţiune acviferă subterană din care ţâşneşte în mod natural la suprafaţa pământului. În cazul în care apa este captată, ea trebuie să provină din acelaşi strat şi să aibă aceeaşi calitate, inclusiv după tratare, ca apa care ţâşneşte natural.

Apa de robinet

Apa de la robinet este apa din reţeaua publică de alimentare cu apă potabilă. Pentru a micşora riscurile asupra sănătăţii, specialiştii recomandă folosirea apei îmbuteliate. Rugina, plumbul şi clorul sunt câteva pericole ascunse în apa de la robinet.

Chiar şi când aceste impurităţi sunt la limita acceptată, ingerarea zilnică duce în timp la diverse afecţiuni. De asemenea, este contraindicat consumul de apă de la robinet persoanelor care au afecţiuni renale, pentru că le agravează starea.

Apa îmbuteliată

Apa îmbuteliată este mai bună decât cea de la robinet numai dacă apa din sticlă provine de la un izvor de adâncime recunoscut, spun nutriţioniştii. „Nu orice apă îmbuteliată este potabilă. S-au văzut cazuri când pe sticle nu era trecut nici izvorul, nici producătorul. Apele îmbuteliate în oraşe pot fi chiar mai periculoase decât apa de la robinet”, apreciază Prof. Dr.

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti.

Ape potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale: ape destinate consumului uman şi care pot conţine minerale în mod natural sau prin adăugare; nu conţin niciun fel de zaharuri, arome sau alţi produşi alimentari.